sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Poetul Adrian Păunescu...

Revin pe blog pentru că nu pot rămâne indiferentă la tragica moarte a poetului și fostului meu profesor din facultate, domnul Adrian Păunescu.
Trece timpul mult prea repede și se duc oameni importanți, oameni de o valoare nemăsurabilă care nu sunt cu adevărat apreciați decât după ce ne părăsesc. Degeaba dar, pentru că atunci sunt foarte puține șansele să afle câtă lume le-a apreciat cu adevărat talentul și truda pentru anumite minuni înfăptuite, atâtea vieți schimbate... Și in cazul de față este cât se poate de adevărat că se întâmplă la fel și este extrem de trist. Nu zic că nu a avut parte de public și aprecieri pentru că ”Cenaclul Flacăra” este doavada vie că mii de oameni s-au bucurat și se mai bucură de creația dânsului, poeziile scrise au avut și vor avea mereu publicul lor, dar parcă abia acum succesul încununat iese la suprafață și se așează în primul rând, pe un piedestal. Dacă există o șansă, cât de mică, să vadă ce se petrece în acest moment, câtă lume il plânge și îl regetă cred ar fi mulțumit de tot ce a realizat.

Imi permit să atașez o stofă din poezia poetului, numita ”Mortul învingător”:

”Probabil, e-o parabolă, aici,
Chiar dacă nu o pomeneşte cartea,
Trăim învinşi în fiecare zi,
Iar, ca să biruim, plătim cu moartea.”




Nu voi putea uita niciodată cu cât drag ne citea poeziile la curs...

Un comentariu:

david ionel romulus spunea...

Azi a decedat un maestru si s-a nascut un geniu,pt ca noi abia dupa ce moare un om deosebit ne dam seama ca defapt era un GENIU. Ca si poet eu zic ca poate s-a stea langa Eminescu.

Plictisit? Joaca Zuma!