vineri, 29 ianuarie 2010

Concluzie de prânz...



Deseori, timpul trece fără evenimente importante, rutina fiind bifată zilnic pe listă… Uneori, într-un interval relativ scurt, un tsunami de întâmplări se succed iar când furtuna se linişteşte încep să analizez ce am pierdut şi ce mai am de recuperat… Rareori, după o astfel de succesiune rămân cu ceva bun, ceva la care nu m-aş fi aşteptat…

Ultima perioadă se înscrie la secţiunea finală, prin urmare pot afirma că am dat peste acel ceva “bun” ce nu fusese încă descoperit din cauza umbrelor prea dense adunate parcă mult prea repede. Când fulgerele te lovesc din toate părţile iar liniştea ţi se pare mult prea departe, e minunat să descoperi că există cineva care te poate încălzi precum o rază de soare într-o dimineaţă friguroasă…

Acum, lăsând la o parte imaginaţia mea mult prea copilărească care ar putea concepe un roman plictisitor doar de la o idee, concluzia este următoarea: “ de unele lucruri bune nu-ţi dai seama până când nu te loveşti de cele rele, aşa că priveşte bine în jurul tău, tot răul s-ar putea să fie spre bine!”



P.S: Acum nu trebuie să vă daţi cu capul de pereţi pentru vreo idee genială!

2 comentarii:

naveen spunea...

hey nice ..., wat is special in this blog

codruta spunea...

Intodeauna e asa..
Se mai zice si ca aceasta concluzie o tragi la finalul unor anumite intamplari ,sentimente ,ganduri ,fapte...etc..Se pare ca astazi,la prinz ,ai sfarsit ceva...
Mi-a placut sfarsitul,frumos impachetat in cuvinte si atat de simplu de descifrat..
Mult succes in continuare.:)
codruta

Plictisit? Joaca Zuma!