joi, 15 ianuarie 2009

Speranţa moare ultima


Pagina albă ca zăpada în faţa mea. Inspiraţie ioc. Teme pentru master – două. Ce să fac?
Sincer, mi-e somn, dar nu pot să mă duc să mă culc pentru că sunt la serviciu şi scaunul cu toate că este confortabil, nu se compară cu un pat. În seara asta aştept musafiri, deci am o scuză să nu mă apuc de nimic pană duminică la apus. Nu găsesc nimic care să mă scoată din starea asta nasoală de monotonie. Şi parcă totul este molipsitor. Şi cei din jur sunt răciţi, plictisiţi sau somnoroşi la fel ca mine.
Cică mâine o sa ningă … ce bine! Poate o sa imi schimbe starea de spirit. Poate mă duc să alerg prin nea. O să am nasul roşu si mainile ingheţate dar n-o să-mi pese.
Mi-am mai amintit ceva liniştitor. Mâine este vineri! Da, se termină săptămâna, începe weekend-ul şi pot să dorm mai mult de sâmbătă. De fapt, sper. Măcar nu o să mă mai trezesc şi de nevoie să încep să răsfoiesc presa pentru că nu am altceva mai bun de făcut dimineaţa. Nu o să mai am ocazia să mă oripilez la prima oră citind sau vizionând filmuleţe gen Diaconescu tomberonatul sau Nikita sexoasa. O să prefer să visez că zbor. Da, este liniştitor când am o astfel de impresie. Se spune că visul reprezintă nevoia de a mă ridica peste toate problemele, de a le lasa în urmă. Aşa este şi cât de bine este!
Gata, mă opresc cu descrierea zilei mele “foarte interesante”. Ma dau pe YouTube, poate găsesc totuşi ceva care să mă facă să zâmbesc. În cazul meu, speranţa moare ultima!

Plictisit? Joaca Zuma!