miercuri, 22 iulie 2009

O singură persoană cunoaşte răspunsul



Când am ajuns la numărul 2028, oficial am fost liberi de toţi şi de toate,

În jurul numărului 2045 eram fericiţi, independenţi, aproape.

Suma ce ne-a adus lângă 2025 a fost barată de mine

Ca totalul 2017 sa fie recalculat serios, de tine.

Acum, 2029 ne menţine bine
Pe mine, pe tine, dar oare cât-o ţine?
Dacă auzi să-mi zici şi mie
De te ştii, mă ştii pe mine
3972 ne leagă bine!

Ia aminte ce îţi spun,
Cifrele sunt la comun,
Doar un calcul tu să faci
Şi enigma s-o desfaci!


P.S:

Aceasta e povestea noastră
Şi pe dos, dar şi pe faţă
Iar de calculul nu-ţi iese
Nu-i problemă, nu-i tristeţe
Un acord trebuie să ştii,
Ca răspunsul să-l deţii.

marți, 21 iulie 2009

Parfumul amintirilor


Mergi pe stradă şi deodată o adiere parfumată îţi produce un flashback, îţi resuscirează simţurile. Cred că majoritatea am păţit-o cel puţin o dată.

Nu de puţine ori m-am trezit în trecut inspirând o aromă familiară, doar călătorind printre parfumurile ce îmbracă personalitatea diferiţilor trecători. Uneori mă opresc pentru o clipă şi îi pun o pauză prezentului pentru a derula banda vieţii până în momentul căutat. Nu de fiecare dată este vorba de o persoană, uneori fac asocierea şi cu un anumit eveniment. Atunci când regăsesc ceea ce căutam rămân uluită cât de repede trece timpul şi câte amintiri arhivate într-un colţisor îmi revin, pe rând, doar intesectându-mă cu o simplă aromă.

Cel mai des întâlnesc un parfum pe care îl asociez cu mirosul bomboanelor mici, colorate, ce se regăseau într-o cutie rotundă acum mai bine de cinsprezece ani. Cip-cip ştiu eu că se numeau. Îmi amintesc că de fiecare dată când mama se întorcea de la serviciu aşteptam cu nerăbdarea copilărească să caute prin geantă şi să mi le dea.
Parfumul castanilor răspândit de vânt în fiecare an îmi aminteşte de plimbările cu bunicul meu prin Cişmigiu, esenţa unui parfum bărbătesc mă aduce înapoi în braţele unui fost iubit, un amestec indescifrabil de praf amestecat cu o aromă de tei mă întoarce în timpul liceului pe drumul zilnic către ore, iar altă mireasmă îmi aminteşte de o persoană dragă, iar atunci mă întreb : „ oare ce mai face?” Şi este plăcut, pentru că de obicei asocierile pe care le creez sunt unele care mă fac să zâmbesc.

Am păţit şi altceva.Un om purtând un anumit parfum mă duce cu gândul un altul pe care îl cunosc şi încerc să compar personalităţile lor. Răman deseori contrariată deoarece aceste persoane chiar nu seamănă, dar bineînteles că dreptul de purtare îl acord omului meu, pentru că la el am simţit prima dată aroma.

Alte dăţi, doar intersectându-mă cu anumite obiecte sau cu anumite firme colorate de exemplu, îmi reînvie în nări mirosul unui parfum pe care-l poartă o anumită persoană, una foarte dragă.

Aşadar, mintea noastră în armonie cu simţurile ne ridică peste prezent şi face cale-ntoarsă în trecut doar la o simplă asociere între miresme, oameni şi culori. Este minunat!

luni, 20 iulie 2009

Un băiat şi-o fată...



Le dedic melodia:" Ce bine că eşti" lui Alex şi logodnicei lui!
Apreciez foarte mult aceste persoane pentru că au avut curajul să recunoască în numai patru zile că sunt potriviţi unul pentru celălalt.

Mă bucur foarte mult pentru ei şi le doresc o viaţă frumoasă împreună!



Alex, uite si "Cerul"! Aşa cum mi-ai cerut, aşa cum ţi-am promis :)

miercuri, 15 iulie 2009

Toamna noastră - acapella version



Dintr-o joacă a ieşit aceasta melodie, la fel şi aceste imagini.

Versuri: Anyry & Alex

Voce: Alex

Autor clip:
Anyry

luni, 13 iulie 2009

Luni, 13 iulie - alt an, altă o zi memorabilă




Se pare că pentru mine, data de 13 iulie este destul de semnificativă, este ziua deciziior importante, ziua noilor începuturi. Dacă anul trecut pe vremea aceasta scăpam de licenţă, de monotonie şi înfiam un pisic de pe stradă, astăzi mi-am luat chitară. Prima chitară din viaţa mea! Trebuia să o achiziţionez de ieri, doar că soarta a ales să o iau astăzi!

„Vinovată” de această hotărâre, este chitara verişorului meu Vlad, pe care am zdrangănit-o tot weekend-ul, încântându-mă cu sunete nepământene, şi care m-a făcut să-i adopt şi ei, o verişoară.

Habar n-am să cânt, dar mi-am luat sârguincioasă, cursuri de pe net. Noroc că băiatul de la Muzica a fost drăguţ să mi-o acordeze, astfel că mă pot apuca de treabă!



PS: Click pe titlu pentru postarea din 13.07.2008

luni, 6 iulie 2009

Fantoma lui Michael Jackson la Neverland



Prima dată când am auzit că a murit am rămas şocată. Nu mi-am imaginat niciodată că o să se stingă aşa de repede, dar asemenea geniilor şi legendelor a făcut-o din păcate...
Nu am fost cine ştie ce fan dar mi-au plăcut unele melodii şi am fost cuprinsă de febra evenimentelor atunci când a venit şi a cântat la noi.
Zilele acestea am văzut interviuri cu el, am urmărit secvenţe din concerte şi pot să admit că mi-au dat lacrimile. Nici nu-mi pot imagina ce durere trebuie să fi simţit adevăraţii fani...

Astăzi, apare filmulteţul cu "fantoma" de la Neverland. Eu, sincer, nu prea cred!
Dar voi?

Plictisit? Joaca Zuma!