marți, 30 iunie 2009

Ticuri verbale urbane






Zilele trecute, în timp ce călătoream cu tramvaiul, am rămas blocată când am suprins involuntar convorbirea unei fete care stătea în faţa mea. În cele aproape zece minute cât a durat conversaţia, am auzit cuvântul “frate” de n’şpe mii de ori. Înainte să zică ceva, în timp ce zicea şi la sfâşitul frazei , folosea „frate”! „ Frate mă laşi”,” îţi zic frate”, „frate du-te dracu”, „frate, frate, frate nu înţelegi nimic” etc. Nimic nu avea logică pentru ea dacă nu repeta acest cuvânt! Sunt convinsă că nu era fratele ei adevărat deoacere pe fundal se auzea vocea unei fete. Nu se înţelegea prea bine ce spunea aceasta, dar sigur nu-i răspundea cu „soro”.

Ieri, alt mijloc de transport, alte persoane, altă expresie. De data aceasta erau doi tipi care se contraziceau dar aveau în comun vorba: „ lasă-mă ţărane”. La un moment dat unul zice: „ lasa-mă ţărane că e belea ideea asta, îţi spun” la care celălalt răspunde „ lasă-mă ţărane că eşti varză!”. Ţărane în sus, ţărane în jos timp de trei staţii până au coborât. La piaţă, culmea!

Astăzi, în metrou, mă lovesc iarăsi de o conversaţie telefonică piperată cu expresii noi. În meniu intrau: „ văd că nu te mai suporţi” de vreo trei ori, „e benga” de câteva ori ( a trecut ceva vreme de când nu am mai auzit expresia ) şi „super cool, fată, te asigur super cool”. „Super cool” a monopolizat pe departe conversaţia. Se pare că persoana de la capătul celălalt al receptorului îi dăduse fetei de lângă mine numai veşti bune despre ea. Veşti „ super cool”, mă scuzaţi!

În concluzie, dacă e să legăm aceste expresii ar ieşi ceva de genul : „ Lasă-mă frate, lasă-mă ţărane, eşti benga, eşti atât de super cool încât văd că nu te mai suporţi! Şi totuşi...eşti varză!”

vineri, 19 iunie 2009

Un început şi un sfârşit



Oficial am terminat toată seria Amurg! Acum trei zile am dat gata cele aproape 800 de pagini ale volumului Zori de Zi. Norocoasă cum sunt, am primit de la o prietenă şi primul volum pe care nu-l găsisem atunci când am achiziţionat Luna Nouă şi Eclipsa.

Fericită posesoare a întregii colecţii, vă pot spune că au meritat cele 30 de ore orele petrecute lecturând cele aprox. 2000 de pagini. Aş vrea să vă dau mai multe amănunte dar mi-e frică să nu vă stric curiozitatea ca apoi să mă bombăniţi. Mai degrabă, vă recomand să faceţi o investiţie în aceste carţi pentru că nu prea se compară ce scrie în ele cu filmul care s-a făcut, şi nici cu următoarele care se vor produce. Sunt abosolut convinsă.

În timp ce frunzăream volumul după care s-a turnat Twilight-ul, am rămas extrem de
dezamăgită... În ecranizare erau foarte multe scene lipsă, altele modificate, neconcordanţe etc. Este adevărat că filmul trebuia să se încadreze într-un interval de timp anume şi că nu se putea reproduce în întregime, tocmai de aceea veţi fi plăcut surprinşi când o să descoperiţi, lecturând, pasaje frumoase ce nu au fost introduse şi o să aveţi o imagine mult mai clară a întâmplărilor şi motivelor.

De un lucru vă pot asigura: o să fiţi încântaţi!

P.S.- Nişte chestii funny: apar şi doi vampiri români, apare şi o vampiroaică pe nume Irina :P

joi, 11 iunie 2009

Cele două înfăţişări ale profitorului de lângă tine



Unii oameni sunt ipocriţi! Sunt atât de josnici încât ajung să te mintă în faţă şi să-ţi servească o scuză frumos garnisită cu promisiuni la desert doar că să iţi mai poată cere favoruri. Aceste persoane nu au scrupule când vine vorba să-şi atingă propriile ţeluri şi continuă fără nici o jenă să-şi interpeteze rolul. Întrebarea bună este dacă aşa au fost de când se ştiu sau dacă au fost şi ei păcăliţi cândva iar acum se răzbună pe cei în care-şi regăsesc vechiul sine.

Dacă este vorba de prima presupunere, cu adevărat este grav! Trebuie să fugi cât de tare te ţin papucii când le-ai adulmecat primele semne de jogodie transmise de obicei printr-un rânjet fals, schimbări buşte de comportament şi descosătorie. Dacă alegi sa le faci jocul nu-i încurajezi decât în continuarea scenariului mizerabil şi complex. Un astfel de exemplar se foloseşte de slabiciunile tale pe care i le-ai destăinuit când se uita la tine cu ochi mari şi blânzi, spunându-ţi că vrea să te cunoască mai bine. Cât de teatral!

Dacă este vorba doar de răzbunare, mai există o şansă. O prietenă a reuşit să aducă pe drumul cel bun o astfel de jogodie, în câteva săptămâni descrise prin nopţi furtunoase şi dimineţi calculate ca apoi, restul zilelor, să le transforme în teorii demonstrative. L-a convins să-i dea o şansă corectitudinii şi să nu mai fie atât de perfid. Spune că a reuşit, dar oare pe lângă blană chiar i-a schimbat cu adevărat şi năravul lupului?

Prin urmare, este indicat să-ţi consumi timpul pe un astfel de gândac ca să-ţi dai seama dacă merită o şansă, ori să-i dai cu flit de la primele semne de invazie ?

Eu consider că trebuie să ai o intuiţie foarte bună şi răbdare din plin dacă te hotăraşti să încerci!

Plictisit? Joaca Zuma!