luni, 27 aprilie 2009

Din categoria " editorul Gogo creează", avem :"fiinţă suprapământeană" şi "unghie-n gât"



sâmbătă, 25 aprilie 2009

Business Woman - Gala 2009













Click titlu ca să urmăriţi două inteviuri şi imagini video de la eveniment.

Joi, 23 aprilie, la Marriott a avut loc Gala Femeilor de Succes din România.
Agitaţie mare, presă peste tot, majoritatea se îngrămădeau în faţă ca să prindă un loc cât mai bun. Gazda evenimentului a fost Editorul Şef al revistei Political Woman, Alexandru Raducanu care s-a cam bâlbâit, dar scuza a fost bineînţeles, multitutinea de emoţii.
În deschidere a vorbit Andreea Marin Bănică care s-a întreţinut apoi, mai toată seara, cu vedeta copertei revistei business, Elena Băsescu. S-au înmânat distincţii şi oscaruri. Printre câstigătoarele statuetei s-au numarat: Gabriela Vrânceanu Firea - care s-a lăsat destul de mult aşteptată, Manuela Necula - CEO Ogilvy Group, Luchi Georgescu - Preşedinte Vincon Vrancea şi alte nume puternice din mediul de afaceri feminin.
Elena Băsescu s-a tot ferit când m-am dus sa-i iau interviu, dar până la urmă trezindu-se cu microfonul sub nas şi lumina în ochi, a încercat să fie zâmbăreaţă şi politicoasă. Mult mai cooperante au fost însă Mihaela Turdean - Director General Farmec şi Luchi Georgescu.
În pauzele dintre decernări, dansatorii Elwira Duda şi Mihai Petre ne-au încântat privirile cu paşi de fluturi, iar apoi au urmat doua prezentări de modă.
Mult succes doamnelor şi în anul următor!

joi, 16 aprilie 2009

O nouă viziune asupra întâmplărilor vechi
















Înaintea blogspotului a fost yahoo 360. Acolo mi-am postat pentru prima dată gândurile agăţate de poze, acolo mi-am împărtăşit pentru prima dată fericirea şi nemulţumirea.

În seara aceasta am mai facut o plimbare cu mintea şi sufletul prin vechiul jurnal căruia i-am dat viaţă în 2005, dar nu pentru că îmi lipsea ci pentru că am vizitat mai întâi pagina unui prieten şi am vrut să văd dacă din lipsa activităţii, contul meu nu a fost închis. Şi nu a fost! Adevărul este că l-am găsit intact, aşa cum îl părăsisem în urmă cu mai bine de un an. Ultimele poze m-au făcut să răsfoiesc şi altele, astfel că timp de jumătate de ceas am retrăit aproape trei ani. Când i-am închis coperţile am ales să-l şi blochez astfel încât să nu-l mai poată accesa nimeni. Mi-a fost foarte greu atunci să şterg atâtea amintiri cu un singur click şi cu toate că şi-n seara aceasta pentru o clipă am vrut să-l resetez, nu am avut suficientă convingere că trebuie. Până la urmă, de ce? Oricum nu poţi sterge cu buretele nimic, pentru că urmele lasate rămân impregnate pentru totdeauna.

Răsfoind prin vechile poze am dat peste prieteni buni care mi-au influenţat viaţa şi m-au făcut să am astăzi tăria şi curajul de a înfrunta orice. O persoană foarte importantă pentru mine atunci, m-a călit pentru cărbunii încinşi pe care păşesc astăzi, iar pentru asta îi mulţumesc! Datorită ei, înfuntările zilnice nu mă mai sperie iar toanele unora mă fac să zâmbesc!

Nimic în lumea asta nu este imposibil de realizat atâta timp cât perseverezi şi înveţi din greşeli. Nici o ilustraţie nu dispare dacă a fost făcută într-un moment important pentru că ea rămâne arhivată într-un colţ al minţii, iar alte momente speciale mai extrag câte un fashback din ce-a fost, pentru a face o continuare firească a trecutului cu prezentul şi viitorul. Totul se leagă şi formează un fel de cearceaf alungit din mai multe noduri, unde fiecare nod reprezintă o lecţie de viaţa.

Am păstrat decizia de a ţine în continuare acel cont blocat, dar în schimb am ataşat câteva poze cumva îngălbenite de timp şi de persoanele care mi-au frunzărit de-a lungul anilor jurnalul virtual, cândva yahoo 360.

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Mesaj pentru o crizată disperată

Fată dragă(te ştii tu care), singură îţi faci rău prin ceea ce-ţi închipui şi sunt tare curioasă dacă iubitul tău ştie cât de mahalagioaică eşti. Cred că nu, pentru că altfel, te-ar fi părăsit de mult. Te asigur!
O să-ţi macini ficaţii şi creirii din cauza geloziei tale, total neinteresante pentru mine!
Mai bine ţi-ai vedea de ale tale şi nu ai mai muri de grija mea, pentru că acesta este primul şi ultimul răspuns pe care îl primeşti de la mine.
Să fii iubită!

marți, 7 aprilie 2009

Scrisoare către bărbatul visurilor mele


Deşi nu te cunosc pentru că încă nu ne-am intersectat paşii, iţi scriu aceste râuri de cuvinte ce se împletesc pentru a finaliza un început, cuvinte ce îmi bântuie mintea care nu ţine cont de nici un factor şi te caută prin suflet dezamăgită. Dragul meu, toate acestea pentru a mă recunoaşte atunci când te vei împiedica de vreo problemă existenţială şi vei da peste mine. Mă vei atinge uşor şi-ţi vei cere scuze, dar nu te grăbi pentru că nici prin cap nu-ţi trece peste ce fiinţă suprapământeană ai nimerit. Acum trebuie să recunosc curajos: este şi de bine, este şi de rău. S-ar putea la un moment dat să regreţi, dar NU, NU ar trebui, pentru că nu aşa te doresc eu.

Dacă totuşi nu vrei să aştepţi să te împiedici din senin şi vrei să mă găseşti prin lume, iţi ofer o scurtătură pentru că abia aştept să te cunosc.


Eu sunt adormita peste care vei da, poate într-o dimineaţă în trafic, poate într-un magazin ezoteric, poate la vreo comedie sau, de ce nu, într-o ţară îndepărtată, fermecată de vreo cascadă sau de vreo piramidă. Adormită pe care va trebui să o trezeşti şi să o aduci cu picioarele pe pământ pentru că ea, în visurile ei, aşa îşi doreste. Un espresso sau un sărut ar putea reprezenta două variante :) .


Poţi să mă întâlneşti într-o librarie sau bibliotecă pentru că îmi place aroma împraştiată de copacul ce s-a transformat în carte, dar să te uiţi cu atenţie! Mă vei recunoaşte doar după felul în care îmi voi trece mâna prin păr, transformându-l în inele spiralate atunci când întorc pagina sau când mă ridic pe vârfuri pentru a încerca să văd ce carţi sunt pe raftul de mai sus. În ultimul caz, mă poţi ajuta şi chiar îmi poţi recomanda ceva ce preferi tu, asta ca să aflu că de fapt iţi plac romanele de dragoste, poliţiste şi cele de aventură.


Dacă te hotărăşti să iţi petreci concediul la munte, mă poţi căuta cu încredere pe marginea unui pârâu, pentru că îmi plac pietrele şi le adun de fiecare dată când văd unele deosebite. Dacă nu dai peste mine acolo, poţi încerca şi la corturile dintr-un camping alăturat pentru că nu mă sfiiesc să dorm în acel loc, din contră, prefer această variantă datorită minunatului susur ce-l fredonează micile valuri din râu.


La mare, seara, peluza este favorita mea. Plimbandu-mă îmbrăcată într-o rochie vaporoasă, eventual roşie, voi admira apusul şi voi face poze pentru că, evident, îmi plac fotografiile. Tu atunci, mă vei întreba dacă nu vreau să mă plimb prin valuri, pentru că nisipul şi apa sunt tocmai bune. Eu te voi insoţi cu drag, dar te avertizez că mă vei ajuta să găsesc şi nişte scoici frumoase pentru a-mi decora masuţa din sufragerie.


Iarna mă vei găsi pe pârtie chinuindu-mă cu snowboarding-ul sau schiatul că de, am hotărât ferm să nu mă las până nu învăţ să zbor cu placa fără să-mi fac vânătăi sau să urmez o pârtie mai periculoasă pentru că ştiu să-mi ţin echilibrul bine pe schiuri. Te poţi oferi să mă înveţi, iar eu voi accepta cu plăcere. De când îmi tot caut un instructor!


Nici într-o bancă să nu te miri dacă mă întâlneşti. Cu o servietă serioasă plină de hârţogăraie, mă vei putea privi cum îmi rezolv problemele financiare . Plătesc facturile şi îmi depun bani în cont. Ştii tu, ăia pentru vacanţa minunată de la Paris la care tot visez şi pentru Aston Martin-ul Vanquish S Ultimate Edition, pe care sper să-l achiziţionez până la prima pensie. Tu o să-mi spui că ai o maşină nu la fel de scumpă dar destul de bună, iar eu o să mă aşez cuminţică în dreapta, asta până când o să ai şi tu nevoie de un şofer.


Acum, dacă o să ai norocul să “prinzi peştele de coadă” şi să mă întâlneşti, ai mare grijă pentru că m-aş putea plictisi foarte repede. Am nevoie constantă de afectiune exprimată prin toate modurile ce-ţi trec prin minte, de siguranţă şi suport moral la nevoie. Dacă te consideri capabil să îmi oferi aceste lucruri, poţi fi convins că vei primi dublu plus ceva dobândă.

Te aştept, dar nu acum. Când plin de vitalitate şi libertate vei alerga desculţ! Abia atunci…


sâmbătă, 4 aprilie 2009

Bucureştiul Fluieră Fault DIN NOU









Astăzi s-au plantat 150 de copaci în Parcul Tineretului, iar unul dintre ei a fost sădit chiar de Sorin Oprescu, Primarul General al Capitalei.
Aflat deja la a doua ediţie, „Bucureştiul Fluieră Fault DIN NOU” este parte integrată a proiectului de responsabilitate socială CSR Bridge 2.0 susţinut de Petrom, Youth In Action, Carrefour şi REBU. Scopul acestui proiect este creşterea constientizării locuitorilor cu privire la problemele mediului înconjurător şi provocarea oamenilor la atitudine.
Vremea a fost perfectă pentru acest eveniment, iar lumea a venit în număr mare.

joi, 2 aprilie 2009

Na că se poate!



Ehhh…mi se tot atrage atenţia că ceea ce public pe blog este în mare parte trist şi sunt întrebată dacă în viaţa mea nu se mai întamplă şi lucruri bune.
Adevărul este că uneori mi-e frică să vorbesc despre lucrurile care mă fac fericită pentru că acestea ar putea dispărea. Poate sună ciudat, dar de cate ori m-am bucurat de ceva şi am împărtăşit celor din jur sub o formă sau alta starea mea euforică, nu a durat mult şi lucrurile au luat o altă întorsătură.
Hai să încerc acum să întorc puţin foaia şi să nu mai fiu atât de superstiţioasă ci mai mult filozofică (că nu degeaba una din licenţe o am şi în filozofie) şi să vă spun că în momentul acesta zâmbesc când mă gândesc la trei lucruri foarte importante pentru mine.
În primul rând sunt happy pentru că am primit o veste traznet! O persoană din familie care s-a chinuit mult timp să aibă un bebe, în sfârşit il va avea. Îi doresc să fie într-un ceas bun şi să se bucure pentru că un copil este întotdeauna un motiv de fericire, este o fiinţa care iţi schimbă viaţa şi îi dă un sens, un motiv să devii mai bun şi să ai pentru cine te lupta în lumea asta nedreaptă.
În continuarea topului meu urmează familia şi prietenii fără de care “eu nu aş mai fi putut fi eu”, cea de acum. Prin toate greutăţile şi tristeţile prin care am înotat, ei au fost punctul meu de sprijin atât moral, sentimental cât şi financiar - uneori. Vă multumesc minunaţilor!
Un al treilea lucru care ma face să zâmbesc(se descrie în zilele noastre prin două puncte şi o paranteză rotundă în partea dreaptă), este motivul pentru care mă trezesc în fiecare dimineaţă de luni până vineri. Adică serviciul. Pe langă faptul că am în jur numai persoane deosebite care sunt foarte unite (ceea ce pentru mine este extrem de important) , realizez că îmi place şi ceea ce fac! Acum îmi dau seama că nu degeaba mi-am plimbat pantofii patru ani prin facultate şi îi mai plimb puţin şi pe la master (asta ca să fiu sigură că se vor toci), pentru că s-a meritat! Mai sper doar că unele stângăcii o vor lua firesc spre dreapta 

Un ehhh… şi de final acum! Dar este de bine, oameni buni!


P.S. : Nu am nimic pe "nasuk", aşa au ieşit pozele :P

Plictisit? Joaca Zuma!