vineri, 25 iulie 2008

Umbra


Secretele doar ea le ştie
Şi le poartă răbdătoare,
Aşteptând, mută, să vadă
Cum din nori, soarele apare

Iar atunci, reflexia ei,
Imprimată in pământ,
Se tot miră şi se-ntreabă
De ce stă sub jurământ.

Ea ar vrea să spună tot,
Şi să scape de poveri,
Să elibereze trupul
De imensele dureri.

Dar n-are glas, n-are putere
Să câştige bătălia,
Şi dispare-n ceasul nopţii
Blestemându-şi nemurirea.







Eu, inspirată de această poză.

Plictisit? Joaca Zuma!