joi, 31 iulie 2008

Celine Dion - Alone ( o voce de exceptie, o melodie cu super versuri)

sâmbătă, 26 iulie 2008

Cuvinte din macrame auriu


Croşetez cu fir de aur
Versuri, cât un şal de-ntinse,
Şi-n ochiul care scapă
Pun nestemate prinse-n rime.
Un ametist mă protejază
Să nu mă înţep cu vreo andrea,
Când ciorchinii de versuri se-ngreunează,
Şi oboseşte mâna mea.

vineri, 25 iulie 2008

Umbra


Secretele doar ea le ştie
Şi le poartă răbdătoare,
Aşteptând, mută, să vadă
Cum din nori, soarele apare

Iar atunci, reflexia ei,
Imprimată in pământ,
Se tot miră şi se-ntreabă
De ce stă sub jurământ.

Ea ar vrea să spună tot,
Şi să scape de poveri,
Să elibereze trupul
De imensele dureri.

Dar n-are glas, n-are putere
Să câştige bătălia,
Şi dispare-n ceasul nopţii
Blestemându-şi nemurirea.







Eu, inspirată de această poză.

luni, 21 iulie 2008

Ceva nou, ceva vechi, ceva de imprumut





























Hei, nu sariti, nu dati cu parul! NU ma gandeam la maritis (nu vreau sa-mi complic viata de pe acum)! O sa va dati seama la ce ma refer daca continuati sa cititi.

Pentru ca am terminat facultatea si programul mi-a permis, am hotarat sa ma duc pentru cateva zile la munte, orasul in care s-au mutat rude de-ale mele, anul trecut. Pentru ca pozele explica cel mai bine, eu doar o sa urmez cat de cat asezarea lor si o sa va povestesc putin.

Am ajuns vineri pe la ora unsprezece. Destul de obosita, ma gandeam ca o sa dorm pana seara dar agitatia din jurul meu nu m-a lasat sa-mi tihneasca nici macar cinci minute. Prinsa de povestiri si captata de impresionantul peisaj, nici nu am realizat cum s-au dus orele. Am fost tentata in prima faza sa fac fotografii ( cu imprejurimile, locuinta, animalele lor etc), apoi m-am delectat cu o ciorbita , foarte gustoasa! Am primit vizita unor copile din vecini, fete intre 14-17 ani, care intr-un final m-au convins sa ies in urmatoarea seara, cum spun ele – la banca.

Cu forte proaspete, sambata am explorat gradina, am incercat niste alune si nuci, m-am jucat cu cei trei caini (unul al rudelor, doi adoptati de voie de nevoie) si cu cele doua pisici din curte, m-am intins pe sezlong cu speranta ca ma va rumeni putin soarele, am facut o prajitura, l-am ajutat pe unchiul sa urce ceva in pod, m-am catarat pe acoperis ca sa mananc cele mai aromate corcoduse din zona, am dormit vreo doua ore, iar seara am dat curs invitatiei primite de vineri.

Ceva nou – “la banca” au venit o multime de fete si vreo trei-patru baieti, toti cu telefoanele in palme, la vedere, care in prima instanta, au inceput sa certeteze “fata de la Bucuresti”. O draguta mai indrazneata mi-a luat unghiile la control, m-a intrebat daca inelele-mi sunt de aur, de la ce firma imi cumpar cel mai des haine, iar la sfarsit, cand mi-a vazut telefoanele, a ramas dezazamagita. Cum?! Sa am din trei telefoane, doar unul slide si tocmai ala sa fie Motorola?! Ce dezamagire! Pai da, am inteles intr-un final ca samsungul este fitza locului. Dar stati! Nu orice fel de samsung (ca am si eu unul, model mai vechi – adevarat) ci din acelea ori cu clapa, ori cu sina, dar neaparat cu o camera de cel putin doi megpixeli! Mda, asta ceva nou fata de anul trecut cand am mai fost pe acolo.

Ceva vechi – toti aveau picioarele murdare de praf, pamant sau purtau sosete cu papuci. Timpul a trecut plin cu jocuri vechi (pititea, fazan etc), iar baietii chinuiau ca de obicei fetele si copiii neajutorati. Am primit chiar si oferta de a testa “sarutul de munte” de la un localnic, dar am refuzat ferm si m-am indepartat usor sa nu infurii fiara din el. Din pacate nimic nou….

Ceva de imprumutat – ghinionul o facut sa incurc incarcatorul de motorola (tocmai cel de de motorola!) cu cel de nokia, prin urmare atunci cand m-am trezit ca numai am decat o liniuta, am intrebat in stanga si-n dreapta daca nu are cineva sa-mi imprumute unul. Dupa discutiile precedente despre telefoane, mi-am dat seama ca nu am nici o sansa, insa mi-am incercat norocul. Fara rezultat, desigur. Samsunginistii s-au uitat iarasi ciudat la mine si singurul care a zis ca ma poate ajuta (un baiat de vreo cinsprezece ani) a constatat ca nu se potrivesc mufele. Ce sa-i faci, daca telefonul meu este mai performant si are incarcare pe usb, e vina mea de data asta?!! He-he, DA! :P

Distractia cu iesitul s-a prelungit si duminica seara, iar ca element de noutate, bataia dintre fete si baieti s-a desfasurat cu urzici. Noroc ca nu a trebuit decat sa privesc!

Duminica am hotarat impreuna cu rudele mele sa facem o excursie pana la cota doua mii. Din nefericire, nu am ajuns decat la o mie, dar a fost destul de bine si asa. Narcisista din mine a facut (si-a facut) poze, aproape cu fiecare ocazie. Am oprit la marginea padurii si am cules conuri de brad, iasca, pietre din parau si … niste ferigi pentru mama sa-i duc in Bucuresti. Am vizitat si o biserica, ne-am rugat si am aprins lumanari.
La intoarcere am luat-o pe niste dealuri, unde am oprit sa filmam putin si sa culegem sunatoare. Vremea a fost de partea noastra asa ca am mai zabovit. Cand am ajuns acasa am facut un gratar, la desert am mancat pepene rosu, iar ca extra-bonus, am mai dormit cateva ore.

Astazi, 21 iulie m-am intors acasa, in Bucuresti, impreuna cu motanul meu care a fost confundat de vreo doua persoane - in timp ce asteptam masina – cu un iepure.

Acum, asezata la birou, cu tastatura sub palme, scriu ca vreau si ca sper, la zile si mai bune! Cu putin nou, putin vechi si… de ce nu – cu obiceiuri si lucruri imprumutate! Toate cu farmecul lor!























In drum spre Bucuresti, am vazut o mireasa in mijlocul strazii (se spune ca cine vede una are noroc in ziua respectiva). Titlul, ea mi l-a inspirat :)

miercuri, 16 iulie 2008

When you say nothing at all - Ronan Keating (versurile)



It's amazing
How you can speak
Right to my heart
Without saying a word,
You can light up the dark
Try as I may
I could never explain
What I hear when
You don't say a thing

[CHORUS:]
The smile on your face
Lets me know
That you need me
There's a truth
In your eyes
Saying you'll never leave me
The touch of your hand says
You'll catch me
Whenever I fall
You say it best
When you say
Nothing at all

All day long
I can hear people
Talking out loud
But when you hold me near
You drown out the crowd
(The crowd)
Try as they may
They can never define
What's been said
Between your
Heart and mine

[Repeat chorus twice]

(You say it best
When you say
Nothing at all
You say it best
When you say
Nothing at all)

The smile on your face
The truth in your eyes
The touch of your hand
Let's me know
That you need me

[Repeat chorus]

(You say it best
When you say
Nothing at all
You say it best
When you say
Nothing at all)

The smile on your face
The truth in your eyes
The touch of your hand
Let's me know
That you need me

(You say it best
When you say
Nothing at all
You say it best
When you say
Nothïng at all)

When you say nothing at all - Ronan Keating

duminică, 13 iulie 2008

Duminica, 13 iulie - o zi memorabila


Nu m-am gandit ca aceasta data de treisprezece va fi atat de iesita din comun. Ziua o asociam in totalitate cu examenul de licenta, si nici prin cap nu-mi trecea ca vor avea loc inca trei evenimente deosebite.

Daca o luam in ordine cronologica, va pot marturisi ca am trecut fara probleme peste examenele de la filosofie si jurnalism, cu toate ca nu dormisem sambata noapte decat doua ore din cauza unei migrene.

Entuziasmata de rezultate, am purces catre o alta finalizare. Fara sa ma agit prea mult am incheiat definitiv un vechi capitol din viata mea, si anume relatia cu fostul partener de suflet. Incarcata cu tot ce-mi mai ramasese pe la el si cu o noua viziune asupra viitorului, am decis ca acest pas trebuie facut acum. O ultima lacrima mi-a brazdat dureros obrazul, pentru ca a fost cea de dor…

Cum principala mea problema este faptul ca nu imi place sa locuiesc singura, am actionat in consecinta si am decis sa adopt un pui de pisic. Zis si facut. La ora sapte seara, in bucataria mea, manca pofticioas Bubu, un simpatic motan gri cu pete albe ce-mi va tine de urat de acum incolo.

Plictisita, ma invarteam cu scaunul si analizam rezultatele zilei in curs, ce-mi pareau echilibrate, cand primesc un telefon de la prietena mea, Geo, care a decis sa ma binedispuna. Dupa raportul iminent pe care l-a solicitat, mi-a dat apoi sa vorbesc cu doi amici care m-au facut sa rad aproape un ceas. M-a ajutat fantastic aceasta convorbire! Am uitat de toti si de toate cand ma asteptam cel mai putin. A fost un apel pentru sufletul meu, suflet care nu isi pierde speranta si cauta in continuare…

luni, 7 iulie 2008

Lunatic





Tu esti acolo, eu sunt aici,
Parca-am fi Polul Nord si Polul Sud...
Dar negativul cu pozitivul se atrag, nu-i asa?

Plictisit? Joaca Zuma!