luni, 30 iunie 2008

O seara de mai....

sâmbătă, 28 iunie 2008

Despre mine - in detaliu













Ce iubesc?


Imi iubesc viata, steaua sub care m-am nascut, familia si prietenii adevarati.

Ce imi place ?

Imi place sa daruiesc, sa iubesc, sa fac lumea sa zambeasca, sa scriu, sa citesc, sa ma uit la filme siropoase si comedii spumoase, sa ascult ploaia, sa spun bancuri, sa numar stelele din cer, sa privesc rasaritul si apusul de pe plaja, sa calatoresc in nestire, sa gatesc, sa am grija de animale, sa joc bowling, sa ascult muzica inainte sa adorm, sa dansez, sa sofez, sa invat lucruri noi, sa, sa , sa....

Ce imi doresc?

In primul rand vreau sa fiu sanatoasa ca sa ma pot bucura de tot ce-mi ofera viata. Imi doresc sa le dea Dumnezeu viata lunga si usoara parintilor, fratelui si bunicilor mei.

De ce mi-e dor?

Cel mai tare imi lipsesc bunicii  si strabunica(Buia), care au plecat de pe lumea aceasta. Am momente de dor nebun cand ma gadesc la ei si am impresia ca mi se sfasie sufletul de atata suferinta.

Mi-e dor de copilarie, de vacantele petrecute in primii unsprezece ani, in Oltenia. De acolo imi lipseste gradina cu minunatul zarzar, delicioasa zmeura si gustoasele agrisele ; trotineta, leaganul din bucati de lemn frumos colorate, barna si bara din curtea scolii de vis-a-vis de casa, pestele din Olt, floarea-soarelui, aromata lubenita, prajiturile facute din pamant - cu vecina Laura - pentru papusi , ciubucurile sub forma de baston pe care le cumparam de la vecin si de... vacuta Joiana.

Mi-e dor de Obarsa Lotrului si de celelalte zone muntoase unde am fost cu ai mei in fiecare an, pana in 2004; de susurul paraului alaturi de care tata aseza imensul cort; de afinele, murele, zmeura, fragutele si ciupercile pe care le culegeam din desisuri, poienite si de pe varfuri, de apa proaspata de la „trei izvoare” si de focul de tabara.

Imi lipsesc vacantele "mari" din Suceava, comuna Udesti, unde cu prietena mea cea mai buna, Adina, am petrecut timp de zece veri. Mi-e dor sa pescuiesc, sa organizez spectacole pe imas, sa merg dupa buretii moldovenesti, sa prepar scoici, sa ma scald in apa raului Suceava, sa ma patez pe maini cu iodul din nucile verzi, sa intru cu frica-n san intr-un lot cu rasarita si sa plec cu trei palarii fara sa fiu prinsa; as mai vrea sa fac si acum un mos si-o baba din bostani mari si portocalii, sa ma catar pe casa si in totii copacii din curte, sa ma dau in scarnciob pana ating cu picioarele bolta de vita de vie, sa ma urc in pod fara vreo scara, sa stau la umbra nucului si sa compun poezii si, sa fiu cuprinsa iarasi de primii fiori ai dragostei.

Nu pot uita nici de povestile nemuritoare, in special cele scrise de fratii Grimm, pe care le citeam sub patura, chinuita cu veioza, pentru ca parintii imi interziceau sa lecturez pana tarziu ca sa nu-mi stric vederea. Numai daca le citeam in miez de noapte aveau farmec...Am frunzarit cartea lor, groasa de cinci sute de pagini, pana cand scoarta aproape ca s-a rupt de tot....

Cum ma relaxez?

Daca ma asteapta o cada plina cu spuma aromata, muzica lenta in surdina si lumanari parfumate, ma destind imediat. Nu mai vorbesc de un masaj facut cu ulei de bebelus sau lotiune de corp...
Cand sunt trista, furioasa sau pur si simplu ma plictisesc, ascult muzica data la maxim, dansez si imi torn un pahar cu vin rosu, dulce. Dupa o jumatate de ora de la acest tratament, ma calmez si adorm...

Ce mancaruri imi plac?

In primul rand, orice se poate manca cu ceapa :) - costita afumata, ciorbita, mancarica de cartofi etc, apoi - peste prajit, pui la ceaun, amandoua cu mujdei de usturoi, gratar cu salata, mancarea chinezeasca si multe alte bucate delicioase.
Ma rasfat cu inghetata, salata de fructe, ciocolata cu alune sau menta, pufarine si iaurturi mari cu fructe.

Ce hobby-uri am?

Imi place sa patinez, sa merg cu bicicleta si rolele, sa dansez, sa escaladez, sa scriu, sa citesc romane de dragoste si politiste si nu ultimul rand, ma fascineaza tehnologia de orice fel, inovatia si computerele.

Ce ma pricep sa fac?

Sa bat un cui, sa vopsesc, sa schimb o priza, un bec, un neon, o siguranta, sa lipesc fire, sa repar diverse obiecte, sa desfac un aparat in bucatele si sa-l montez la loc (calitati mostenite de la tata), dar mai imi place si sa: croiesc, sa tai(cate cearceafuri nu am stricat in copilarie decupand imprimeurile!), sa cos, sa trag la masina, sa crosetez (mostenire de la mama si bunica), sa gatesc, sa ingrijesc florile ( influente mama – bunica).

Ce muzica ascult?

Fara vreo ordine anume, imi plac: Abba, Modern Talking, Iris, Cenaclu, Celine Dion, Madona, 3SE, Kylie Minogue, BSB, Buddha Bar, Mariah Carey, Nino D'Angelo, Laura Pausini, Julio Iglesias, Florin Chilian, Tiziano Fero si multi, multi altii.

Ce ma impresioneaza?

Ma impresioneaza trandafirii de un rosu sangeriu, plimbarile pe malul marii - seara, muzica buna si declaratiile de iubire.

Ce colectionez?

Bani vechi in monede si bacnote, bijuterii (pretioase , gablonturi) si chei de toate felurile. In copilarie mai colectionam timbre, cutii de chibrituri, cartele telefonice si surprizele de la gume.

Ce imi displace?

Ma enervez teribil daca sunt acuzata pe nedrept, nu imi place sa dau socoteala nimanui pentru banii castigati de mine, sa mint si sa fiu mintita, sa injur (mai imi scapa, adevarat), nu imi place sa sufar si nici sa ii fac pe altii sa treaca prin asa ceva. Nu as vrea sa fac sau sa spun ceva si sa par falsa.

Planuri pentru viitorul apropiat?

Sa am un job la care sa ma duc cu placere, sa-mi iau masina, sa invat bine doua limbi straine si sa calatoresc cat mai mult.

Planuri pentru restul vietii?

Material: sa am candva propria mea afacere, sau de ce nu – a familiei ca sa le pot oferii copiilor si nepotilor, cel putin la fel de mult cat am primit eu de la ai mei.

Sentimental: sa imbatranesc frumos alaturi de sot/suflet pereche si de copiii nostrii. Sa vizitez cele mai frumoase locuri din tara si din lume, sa public o carte (pom am plantat ) si ... sa am o casa la munte cu o gradina plina de flori , unde sa-mi invit prietenii la o discutie, o gustare, o carte, un rummy, timp in care, desigur, mai arunc o privire si la frumosii mei nepoti care se joaca linistiti ....

Iar din punct de vedere astral....

Pesti, Sapte martie - Ziua structurii abstracte


Persoanele complexe nascute pe data de 7 martie traiesc adesea intr-o lume abstracta. Trasarea unei structuri pentru aceasta lume este marea provocare pe care acestia o accepta in viata. Nativii care reusesc sa gaseasca o forma concreta pentru a-si exprima gandurile pot avea parte de mari reusite.

Desi mintea lor isi pastreaza in general libertatea de a explora subiecte abstracte sau foarte putin cunoscute, nativii zilei de 7 martie orientati catre construirea unei cariere isi manifesta in general ideile intr-un mod practic si mai ales beneficiind de sprijinul si implicarea celor din jur. Fie ca participa la activitati lumesti, fie ca nu, ei pot crea impresia ca duc o viata intr-un alt plan al existentei. In mod deloc surprinzator, cei nascuti in aceasta zi isi traiesc viata privata complet separat de cea sociala.
In realitate, lumea adesea insingurata a celor nascuti pe 7 martie nu este usor de accesat. Cei care doresc sa le devina prieteni vor descoperi ca au nevoie de multa rabdare si intelegere si, mai presus de toate, nu trebuie sa ridice pretentii. Nativii zilei de 7 martie nu au retineri in a oferi, dimpotriva pot fi foarte generosi, dar nu reactioneaza prea bine daca se exercita presiuni asupra lor. De obicei, reactia lor este aceea de a se retrage, atat din punct de vedere emotional, cat si fizic.

Atunci cand sunt atacati sau criticati, nativii zilei de 7 martie se apara doar intr-o mica masura (daca nu chiar deloc) inainte de a se retrage in siguranta spatiului propriu. Ei invata foarte repede in cine pot avea incredere si in cine nu atunci cand vine vorba de intelegere si acceptare. Intr-o oarecare masura secretosi, nu sunt prea deschisi nici in ceea ce-i priveste pe cei iubiti. Persoanele nascute la 7 martie pot fi deosebit de generoase din toate punctele de vedere cu cei pe care ii considera demni de acest lucru. Nativii acestei zile sunt extrem de sensibili la nevoile celorlalti. Astfel, dreptatea si egalitatea pot deveni preocupari pentru ei. Desi sunt legati de preocuparile societatii in care traiesc, nu sunt totusi fiinte foarte sociabile. Ei considera ca un prieten bun sau doi sunt mai mult decat suficient.
Printre problemele de care se lovesc nativii, se numara si energia nestatornica, lipsa unei vieti sociale bogate, teama, instabilitatea si un anumit sentiment de nesiguranta in legatura cu adevarata menire a vietii lor. In momentul in care reusesc sa isi directioneze energiile intr-o directie semnificativa, pot ajunge foarte departe. Folosindu-se de munca lor, ei pot face incursiuni impresionante din punct de vedere social.

Indivizii nascuti la data de 7 martie trebuie sa mentina un contact cu gandurile si sentimentele familiei, ale cercului social si ale societatii in general. Punand la contributie grija si atentia lor pentru a face fata muncii si preocuparilor personale in egala masura, ei isi pot construi o viata destul de impresionanta. Este posibil sa nu gaseasca persoana potrivita cu care sa isi imparta viata, dar cu siguranta vor pune bazele unor prietenii solide care vor avea rolul de supapa pentru nevoia lor de a imparti afectiune.
SFATURI: Consolideaza-ti pozitia. Da o forma gandurilor abstracte si comunica-le si altora. Nu exagera cu autocritica. Permite si altora sa partunda in lumea ta si lasa-i sa-ti descopere adevarata personalitate.
PUNCTE FORTE:
Conceptual
Sensibil
Generos
PUNCTE SLABE:
Confuz
Retras
Singuratic

În pozele scanate: eu pe la 15 ani, stăbunica Buia, mătuşa Carmen şi verisoara Oana.

joi, 26 iunie 2008

Vecina si fiarele


Desi luna aceasta s-a implinit un an de cand am devenit chiriasa unui apartament, nu am ajuns sa imi cunosc inca toti vecinii. Astazi, insa, am avansat. In timp ce asteptam lenesul lift sa coboare agale de la etajul cinci, langa mine isi face aparitia o doamna in jur de cincizeci de ani, foarte aranjata pentru ora sapte si jumatate dimineata . De unde o venii asa fresh? ma intreb. Eu numai puteam de somn iar in fata ochiilor nu vedeam decat imensul pat pe care, obositul meu trup urma sa se odihneasca. Dar ti-ai gasit.
- Unde urcati domnisoara?, ma trezeste tonul iritant a vecinei.
- La etajul cinci, raspund cu o voce joasa.
- La cinci? Eu stau la sase! Dumneavoastra aveti pe cineva in familie care a lucrat la Vulcan?
Nu apuc sa ii raspund pentru ca ajungem la etajul meu, ocazie buna sa termin conversatia cu „ La revedere! Va doresc o zi placuta!”, dar ce credeati ca am scapat? In timp ce dau sa inchid rigida fierotanie numita usa, sifonez nasul femeii care, grabita sa coboare impreuna cu mine nu s-a asigurat pentru o astfel de lovitura.
- Oh, imi cer scuze, spuneati ca locuiti la etajul sase, nu?, incerc eu sa-mi justific gestul.
- Da, asa-i, dar nu mai frumos este sa ne cunostem putin daca tot ne-am intalnit? Deci aveti pe cineva care a fost acolo?
Afisez un zambet sters si raspund:
- Bunicul meu a lucrat o perioada la Vulcan... Ma gadeam ca daca afla raspunsul, poate scap, asa ca ma indrept spre usa si incep sa caut cheile in geanta mea fara capat.
- Da, da, mi-a spus administratora de bunicul dvs .
Imi pica fata. Hopa! De cand pana cand stie doamna administrator cv-ul familiei mele? Prin cap mi-a trecut mama, singura ce i-ar fi putut da informatia. A stat si ea doua zile la inceput si gata, a fost descusuta! Se pare ca in blocul meu, jumatate din proprietari au lucrat acolo. Ce noroc, acum daca vine si bunicul meu, poate organizeaza o reuniune!
Putin uimita, dar abia dupa doua minute in care am fost rezemata de usa mea, cotrobaind prin poseta, vecina exclama:
- Aha, deci aici stati! Pai deasupra dvs. locuiesc eu!
- Da?! Ce bine...raspund, mai mult pentru mine. Normal ca aici locuiesc ca pe ceilati vecini DOAR ii conoasteti! Acum macar stiu pe cine sa boscorodesc pentru weekend-urile in care am vrut sa dorm si nu am reusit din cauza galagiei de sus, continui in minte.
Victorie! Gasesc cheile, deschid si continui:
- Sper sa ne mai intalnim, acum ma duc sa ma culc, sunt obosita.
Vecina se incrunta si cu o voce mai serioasa spune:
- Auziti d-soara, mi-am amintit ceva care ma sacaie. Aveti pe balcon niste fiare iar o bucata mare si ruginita sta putin in afara balustradei, poate faceti cumva si o bagati mai asa... stiti se vede urat, este inestetic. Dar ce faceti cu atatea fiare?
Somnul incepea sa ma paraseasca in favoarea nervilor care se adunau.
- Mi-au fost schimbate schimbate geamurile si au ramas ramele vechi acolo. O sa le ia proprietarul cand mai vine pe aici...
- Asa sa faca! Dar, Doamne fereste, nu ca ma intereseaza ce tine fiecare in balconul lui, ziceam si eu asa, de estetica...
Estetica ori ba, devine stresanta vecina. Cum nu fusese de ajuns intreogatoriul anterior, aceasta continua:
- Dar de unde veniti asa de dimineata si asa obosita? Ati fost in discoteca?
- Nu, am avut treaba cu o doamna de la Posta si a trebuit sa ma intalnesc cu dansa inainte sa se deschida oficiul, raspund deja foaaaarte iritata ca trebuie sa-i dau raportul.
- Aaaa, dar nu sunteti obinuita sa va treziti de dimineata? Inseamna ca nu aveti serciviu? Dar cine va plateste cheltuielile? Va descurcati?
Bunul simt are o limita, iar cucoana a depasit-o demult, asa ca intru in casa si inainte sa-i inchid usa pentru a doua oara in nas, ii raspund:
- Duceti-va si intrebati-o pe doamna administrator, sunt convinsa ca ii va face placere sa va povesteasca. Va doresc o zi placuta!
Normal, am inchis usa si m-am dus cu gandul sa dorm, dar mi-am dat seama ca nu mai aveam pic de oboseala in gene. Asa ca am hotarat sa ma relaxez altfel.
Am dat drumul la muzica, la maxim, si am iesit pe balcon unde am aranjat putin fiarele. Intr-un mod estetic, bineinteles!

Poza ii este dedicata vecinei de la sase.

luni, 23 iunie 2008

La zi




In ultimul timp oftez din ce in ce mai des, dar nu ma pot hotari de ce. Acum ma intreb: sa fie oare faptul ca pe 13(!!!) iulie ma asteapta necrutatoarea licenta, sa fie poate, nerabdarea de a ma angaja intr-un loc unde chiar sa-mi placa ceea ce fac, sau sa ma framante eterna problema - dragostea? Din pacate, realizez ca ma sacaie toate trei cu aceeasi intensitate ceea ce inseamna ca... „m-am scos”: gandesc prea mult, ma agit prea mult, simt nepotrivit de mult!
Tratand primul subiect, imi dau seama ca mai am timp sa ma pregatesc, dar imi lipseste entuziasmul. Vinovata pentru aceasta problema este, desigur, caldura! Da, ultimele zile au fost pur si simplu criminale pentru organismul meu atat de fragil si pentru psihicul obosit care accepta scuza pe loc. Pe de alta parte, nu sunt foarte superstitioasa, dar ma gandesc din cand in cand la data de treisprezece ca la o pisica neagra ce-mi taie calea intr-o frumoasa dimineata de...duminica. Atunci se arata in calendar fatidica zi de examinare. Uneori puterea autosugestiei mi-a fost, suprinzator, de mare ajutor asa ca nu voi ezita sa-mi imaginez cum gasesc imediat raspuns pentru fiecare intrebare si cum, in punctul culminant, voi da „submit”, iar deznodamantul se va afisa sub forma unui bat de stics cu un ou de Paste langa. Dar sa fie clar: nu ma bazez pe acest ajutor mental decat dupa ce am aprofundat toata materia.
Cu cat ma gandesc mai mult la a doua problema, imi dau seama ca NU mai am rabdare! Ma plictisesc teribil acasa! De la varsta de saptesprezece ani am vrut sa am independenta financiara si am reusit sa o dobandesc. De-a lungul timpului am avut mai multe joburi, in diverse domenii, dar cel mai aproape ma simt de lumea media. In consecinta am ales facultatea de filosofie-jurnalism si voi urma un master in comunicare. Poate vinovat de aceasta indarjire a fost si jobul de la BCR unde am simtit pe pielea mea ce inseamna incomoda tinuta office, ce inseamna un program fix, un target lunar de realizat, un sef cu gandire exagerat de proactiva teoretic, dar practic exact invers, si multe, multe cifre. Am hotarat ferm: imi plac mai mult literele si voi profita mai mult de imaginatia mea in urmatorul job!
Pe de alta parte, mi se pare si mai jenant sa am 23 de ani si sa le cer bani parintilor. Este adevarat, se intampla doar de cateva luni, dar devine insuportabil.
A treia stare o analizez mai profund din cauza incertitudinii. Ma incearca mai multe sentimente neconcretizate inca: libertate, comunicare, prietenie, si poate intr-o buna zi dragoste. Este minunat sa nu vrei nimic, sa nu ceri nimic si totusi...sa primesti. Am hotarat ca in urmatoarea perioada sa nu mai vreau nimic, sa nu am nici un plan, pentru ca intr-o buna zi, daca sunt destul de norocoasa, sa primesc pe neasteptate... fericirea.

miercuri, 18 iunie 2008

Dansul – provocare, educare, relaxare


Zilele astea m-am inscris la o scoala de dans. Imi doream de foarte mult timp sa merg dar nu am avut cu cine si nici programul nu imi permitea tot timpul. De cand am terminat cu facultatea, am intrebat insistent in stanga si-n dreapta, dar nimeni nu era dispus sa o ia de la capat cu o noua scoala, fie ea si de dans, asa ca saptamana trecuta am aruncat vestea ca ma inscriu oricum ar fi. O veche prietena, Geo, a hotarat pana la urma sa vina si ea, dar nu de la primul curs, asa ca m-am dus singura si spre relaxarea mea, mi-am gasit si un partener din prima :P . M-au cam incercat emotiile cand am auzit profesorul : „ Acum formati perechi!” si ma gandeam cat de penibil o sa fie sa dansez...cu cineva imaginar. Sebastian se inscrisese cu doua luni in urma si nu avea partenera asa ca probabil satul sa danseze singur, a venit si m-a intrebat daca nu vreau sa invatam impreuna. A fost bine, nu l-am calcat prea mult pe picioare, iar joi o sa-l impart cu Geo. Un prieten nu trebuie lasat la nevoie. :)
La inceput - incalzirea, primul dans- salsa, al doilea – vals. Starea mea de spirit dupa cele doua ore de dantuiala s-a schimbat radical. Cu toate ca eram destul de obosita fizic, psihicul meu era atat de relaxat incat as mai fi putut incerca alte lucruri noi imediat. Asta da rezultat!
Beneficii: un psihic mai echilibrat, educa miscarile corporale, tine musculatura in forma, apare dorinta de schimbare si autotransformare in bine, dezvolta o capacitate mentala si fizica de aptitudini pe care corpul o sa si le aminteasca (este vorba in principiu de memoria musculara) si… ajuta la slabit (pentru cine are nevoie).
Inainte sa aleg scoala am vizitat mai multe site-uri si am decis sa ma inscriu aici : www.magicdance.ro si am facut o alegere pozitiva.

Va mai tin la curent, va pup!

In poza, eu cu Geo - 2008

vineri, 13 iunie 2008

Cum asiguri, din punctul meu de vedere, bunastarea unei relatii




Inca de la inceput incearca sa fii sincer(a). Daca esti intrebat(a) de lucruri delicate, mai bine raspunzi acum decat sa se afle mai tarziu, asta daca ai ceva pe suflet, desigur. In schimb, daca nu te chestioneaza nimeni, nu iti sapa groapa singur(a)

1.Este foarte important sa NU iti creezi o imagine falsa in fata persoanei pe care ai de gand sa o atragi.
2.Chiar daca sunt delicate, unele probleme trebuie discutate de la primul pas. Nu vrei sa ai surpriza foarte neplacuta ca iubitul(a) sa afle din alte parti adevaruri dureroase. S-ar putea sa isi piarda increderea si sa se reorienteze.
3.De plictiseala, daca vrei sa te lauzi, sau in momente de vinovatie s-ar putea sa ti-o ia gura pe dinainte. Chiar daca le consideri fleacuri ce nu pot deranja prea mult, mai gadeste-te o data inainte sa arunci cu mici marturisiri piperate. Nu toata lumea are sistemul digestiv suficient de sanatos ca sa poata tolera asa ceva. Ba chiar s-ar putea sa-i ramana in esofag inca de la aperitiv, si sa-i dispara pofta inainte de felul doi.

Nu exagera cu gelozia! Nu fii prea gelos(-asa) si nu-i da motive nici partenerului sa fie.

1.Iti place persoana foarte mult, te intelegi de minune si in nici un caz nu vrei sa o imparti cu altcineva. Este de inteles, totusi nu uita ca fiecare are dreptul la partea lui de intimitate. Daca il(o) sufoci cu intrebari si verificari, in loc sa il(o) apropii, mai rau ii dai cu sutu-n in dos.
2.Chiar daca ai ceva motive intemeiate sa-l suspectezi, intotdeauna lasa-l pe presupusul vinovat sa-si sustina pledoaria. Ori da cu batul in balta din prima (se balbaie, se agita, incearca sa schimbe subiectul etc) ori vine cu argumente sanatoase si dovezi pe masura. Daca il(o) crezi sincer si ti se pare ca ai exagerat, bucura-te! Tocmai ai evitat o cearta si o alta viitoare cearta.
3.Stiu ca este placut sa simti un strop de gelozie din partea iubitului (-ei) -drept dovada ca tine la tine si il(o) intereseaza ce faci- , dar nu te arunca singur(a) in balta! Daca sentimentul nu apare, ori nu este gelos(-asa) de fel, ori nu i-ai dat motive, iar atunci, nici nu te apuca de asa ceva. Joci periculos si nesanatos. Mai sanatos este previi decat sa tratezi.


E bine sa lasi de la tine, dar nu iti creea un obicei din acest lucru! Din cat oferi, sa te astepti sa primesti cel mult jumatate, astfel nu vei fi total dezamagit(a).

1.Din motive banale se pot isca certuri-uragane. Nu este ziua ta buna, esti irascibil(a) si iti vine consoarta (-ul) cu pretentii. Sau invers. Trage aer in piept, numara pana la cinci si incearca sa te calmezi inainte de a te transforma intr-un foc de tabara. Amana treburile importante si analizeaza problema. Vezi cat suflet pui, ca sa nu ramai fara. Lasa si de la tine daca trebuie.
2.O data, de doua ori dar a treia oara ....STOP ! E deja prea mult! Asigura-te ca ti-ai pus centura de siguranta si calca frana! Ori exista oameni batuti in cap, ori a depasit masura. Daca este o problema grava, atunci nici prin cap sa nu-ti treaca sa renunti la batalie. Ori tu, ori el(ea)! La sfarsit, unul dintre voi trebuie sa aiba grija de impacare. De regula, cel vinovat. Dar neaparat sa fie una dulce (impacarea, da?)!
3.Ar fi extraordinar daca am putea primi inapoi, cel putin la fel de mult din cat daruim (nu ma refer la lucruri materiale). Cu parere de rau trebuie sa va spun ca sunt foarte rare astfel de gesturi totale. Sfatul meu este sa iti echilibrezi balanta si sa o mentii asa. Sa nu cumva sa iti para rau dupa. Iar daca iti sta in fire sa daruiesti neconditionat, este cel mai minunat lucru sa o faci, si pentru tine, dar in special pentru beneficiar.


Treburile gospodaresti trebuie impartite. Daca locuiti impreuna:

1.Nu te apuca de zece lucruri ca sa nu poti termina nici unul. Fiecare poate sa faca ceva. Pofta vine mancand. Stii zicala, nu?
2.Mie, de exemplu, imi place: sa gatesc, sa intind rufele pe sarma(suport), sa aranjez lucrurile in dulap, sa sterg praful, sa strang patul, sa dau cu mopul, hai ca nici haine nu ma deranjeaza sa calc atata timp cat nu sunt in cantitati industriale, sa ud florile etc, DAR ... atunci cand vine vorba de spalat vase (in special oale, ceaune, tigai), de dus gunoiul, de dat cu aspiratorul si de lustruit geamuri, prefer sa las cu draga inima pe altcineva .


Petreceti o parte din timpul liber impreuna, iar cealalta parte cu alte persoane, prieteni, rude.

1.Ochii care nu se vad se uita, asa ca mai bine actionezi in consecinta si il(o) scoti pe partener(a) la o plimbare prin parc, la un suc, la un film etc. Incercati sa va bucurati cat mai mult de acele momente, dar nu exagerati cu statul nas in nas.
2.Apreciezi mai mult iubitul(a) dupa cateva ore dulci petrecute impreuna si abia astepti sa te intalnesti cu prietenii tai\vostrii ca sa ii binedispui cu pofta ta de viata, dupa. Din punctul meu de vedere este foarte important sa nu iti neglijezi prietenii si familia. Trebuie sa existe pentru fiecare macar doua ore pe saptamana.Parerea mea.


Discretia este foarte importanta!


1. Nu va certati in public!
2. Nu va inghiontiti in public!
3. Nu trebuie sa stie toata lumea problemele voastre PERSONALE. Asa cum noi producem certurile, tot asa trebuie sa producem si impacarile (daca se mai poate, desigur). E foarte bine daca avem incredere intr-o persoana capabila sa ne sfatuiasca, un prieten(a), ruda dar sa nu ne bazam la infinit pe sfaturile ei. Sunt altii mai pregatiti , cu studii , care iau bani pentru asta ce-i drept- dar cica ar merita.

Inainte de iubit(a), trebuie sa fie prieten(a)

1.Este foarte importanta comunicarea. Spune-i persoanei de langa tine ce iti place si ce nu, astfel sa te astepti doar la surprize placute.
2. Sustine-ti neconditionat partenerul. De cele mai multe ori, fericirea lui aduce si fericirea ta!
3.Daca sunteti certati, nu va inchideti separat! (pe asta am spus-o!-prietenii stiu de ce ;) ) Incercati sa va apropiati prin dialog pasnic. S-ar putea sa nu mearga nici asa, insa nimeni nu va poate reprosa ca nu ati incercat!


Mai sunt multe sfaturi si argumente de adaugat, dar va las si pe voi.
Nu ma pot lauda cu o experienta vasta in domeniu, cea mai lunga relatie fiind de trei ani si jumatate, dar macar pot spune ce am invatat din greseli.

joi, 12 iunie 2008

O zi obisnuita ( text din 18 Septembrie 2006)


S-a intamplat sa stai degeaba si sa obosesti? Eu patesc asta aproape zilnic. De obicei stau doar sase ore la serviciu si nu prea fac mare lucru, doar cand am de tehnoredactat foarte mult . Ma credeti sau nu, abia astept sa incep faculatea! Nu mi-e dor de profesorii atat de draguti care uneori ma fac sa ii astept degeaba si nici de - parca interminabilele seminarii la care uneori adorm (am patit-o la logica si filosofie in primul an ). Mi-e dor de forfota, de colegi, de presiunea care exista atunci cand trebuie sa predam ceva, sa ajungem la un curs etc… Sunt situatii care ma dezmortesc, ma aduc cu picioarele pe pamant. Toata vacanta am avut parte de oameni de varsta a treia, avocati si administratori de bloc, fiecare cu scrisorile, sentintele judecatoresti si reclamatiile lor. Am aflat multe lucruri noi, am ascultat povesti triste si am facut reclamatii pe la toti mai marii tarii ( bineinteles ca nu in numele meu)! Pe langa Ontanu, Basescu si Tariceanu societatea Apa Nova a fost cea mai injurata, cred ca si-a pus tot sectorul doi in cap.
Revenind la scoala, sunt curioasa anul asta cat timp o sa stau pe la ore pentru ca in trecut ma plictiseam de nesfarsitul curs de epistemologie, nu reuseam sa ajung la unele materii care ma interesau — toate se puneau cu susul in jos cand era vorba de sa vin de la opt dimineata sau cinci-sase seara. Nici in ziua in care puteam sa ajung la toate cursurile nu ma duceam ca imi era lene dar ia uitati-va, acum imi este dor! Poate ca rutina a fost prea mare, dar este posibil ca peste cateva luni sa fie un blog in care sa spun ca mi-e dor sa stau, sa nu fac, sa nu gandesc nimic! Ce extreme! Dar intelegeti-ma, va spun acum motivul: sunt la serviciu, astept sa vina ora patru si sa plec, dar tot ma uit la ceas si parca sunt asa departe si de ora trei :( Partea buna este ca mai am timp sa mai dau copy-paste la textul asta si sa ma gandesc cum sa fie blugii care o sa m-i achizitionez dupa :).

P.S: Va urez un an de facultate cat mai interesant si usor!


Acum, in 2008 imi este dor de acele zile din 2006

Plictisit? Joaca Zuma!